Cand am apelat pentru prima data la Razvan, eram pe ultima suta de metri inaintea unui examen important, in urma caruia am avut de facut o alegere care avea sa-mi ghideze viata: examenul de rezidentiat si alegerea specialitatii. Pe scurt a fost un an greu, cu dificultati pe toate planurile, dominat de stres si nopti nedormite pentru licenta, examenul de licenta si apoi de rezidentiat. Ajunsesem in punctul in care oricat timp as fi petrecut invatand, nimic nu se mai acumula si simteam cum circuitele mele neuronale nu mai fac conexiuni intre informatii – de parca brusc as fi pierdut cel putin 30 de puncte de IQ. Era frustrant si eram destul de suparata pe mine tocmai pentru ca stiam ca sunt capabila sa asimilez informatie intr-un mod logic si structurat, iar presiunea pe care o puneam pentru ca stiam ca am nevoie de un punctaj mare ca sa imi pot alege specialitatea dorita nu ma ajuta deloc. Intrasem intr-un cerc vicios: nu ma puteam relaxa incercand sa tin pasul cu obiectivele propuse, nu reuseam sa le ating si ma agitam si mai tare.
Obiectivele pe care le-am stabilit impreuna au fost: sa invat sa ma relaxez facand lucruri care imi fac placere, reorganizarea timpului de lucru si recastigarea increderii de sine.
Colaborarea: am facut la vremea respectiva sedinte saptamanale, inclusiv cateva transe. Pot sa spun inclusiv ca acele cateva ore cat imi rezervam pentru sedinta erau un ragaz pe care mi-l acordam. Nu as descrie experienta ca pe o revelatie, ci mai degraba ca pe o coborare in propria realitate, privita din exterior dintr-o perspectiva care mi-a permis sa iau decizii pentru a obtine cel mai bun rezultat in situatia data.
Rezultatul: in urma examenului am ajuns exact in locul in care imi doream sa ajung. Apoi a urmat 2020, un an in care am simtit ca stau pe loc si am avut nevoie de cateva sedinte pentru a ma recalibra. Iar in 2021 am inceput in forta: am reusit intr-un timp scurt sa fac o lucrare pentru congresul european, care a fost acceptata si pentru care am primit o bursa, apoi am decis sa urmez un curs de nutritie ca sa invat sa mananc mai corect si sa ajung la greutatea dorita. Nu numai ca am slabit, fapt care mi-a crescut stima de sine, dar din luna iunie am inceput sa lucrez ca nutritionist si sa am pacientii mei.
Ce nu as fi obținut dacă nu colaboram: acceptare. Referitor la examenul de rezidentiat: poate ca as fi obtinut un punctaj mai mic sau mai mare, nu am de unde sa stiu. Insa daca era mai mic m-as fi invinuit teribil, iar daca era mai mare l-as fi luat ca pe „normal ca e mare, nici nu ma gandeam sa fac mai putin”, sau mai rau „puteam sa fac si mai bine!” – lasand la o parte faptul ca obiectivul era alegerea unei anumite specialitati.
Alina Voicu, Medic rezident endocrinolog & Nutriționist
