Sănătatea este un indicator nefalsificabil al succesului și, în același timp, o condiție importantă a manifestării depline a potențialului individual, în afaceri și în celelalte sfere și domenii ale vieții.
Probabil că vă întrebați de ce indicator nefalsificabil al succesului… Mergând dincolo de definiția formulată de Organizația Mondială a Sănătății în anul 1948 (”stare de bine completă la nivel fizic, psihic și social, nu doar absența bolii sau a infirmității”), cred că este necesar ca definirea sănătății să se orienteze mai mult către ”abilitatea de adaptare și auto-gestionare în condițiile provocărilor sociale, fizice și emoționale”[1]. Astfel, tocmai această abilitate este o latură a succesului, la care se adaugă dezvoltarea individuală și rezultatele profesionale.
Fiecare om vine pe lume cu un anumit potențial pe care îl folosește în măsuri variabile pe parcursul vieții. Cu cât oamenii acționează pentru dezvoltarea și manifestarea propriului potențial, oferind celorlalți priceperea lor, cu atât sunt mai fericiți, evoluează mai armonios împreună și contribuie mai mult la dezvoltarea grupurilor și a organizațiilor din care fac parte, și a societății în ansamblu.
Liderii de succes se numără printre oamenii care au reușit să facă acest lucru la un nivel superior, dar și ei pot traversa perioade dificile din punct de vedere psihic. Prin impactul pe care îl au, aceștia influențează felul în care toți ceilalți oameni din organizații își descoperă, își dezvoltă și își manifestă potențialul.
În condițiile în care starea de bine a liderului este afectată în mod semnificativ de stres sau de anumite probleme de natură psihică (tulburari de anxietate, depresie, burnout, tulburari psihosomatice, situatii complexe de viata etc.), întreaga organizație are de suferit și în egală măsură oamenii din cadrul acesteia.
Liderii pot construi culturi de sănătate organizațională sau din contra. Stilul de conducere este influențat de personalitatea liderului, iar manifestarea stilurilor de personalitate disfuncționale ale liderilor în context organizațional poate genera adevărate patologii organizaționale. Spre exemplu, stilurile nevrotice de conducere, se difuzează în întreaga organizație, de sus în jos, la toate nivelurile ierarhice, și generează organizații nevrotice [2].
Uneori, nici liderii, nici organizațiile nu au conștiința propriilor disfuncționalități – mai mult, consumă multă energie pentru a le masca -, fiind necesară intervenția psihoterapeutică. În acest caz, psihoterapia executivă are rolul de a crește gradul de luciditate cu privire la manifestările care afectează liderul, și implicit organizația, și de a îl ajuta să realizeze schimbările necesare la nivelul mecanismelor psihice disfuncționale.
Susținerea liderilor să își mențină echilibrul psihic și să adopte stiluri de conducere sănătoase, generează un impact semnificativ în multiple planuri: la nivel individual (starea de bine personală); la nivelul organizaților și al oamenilor din organizații (cultura de sănătate organizatională; dezvoltarea și manifestarea potențialului uman; starea de bine a oamenilor); la nivel economic (rezultatele finaciare ale companiei) etc.
Așa cum am arătat mai devreme, viața liderilor are un nivel de complexitate ridicat. În același timp, mecanismele și procesele psihice ale acestora, fie că sunt bărbați sau femei, sunt puternic influențate de mediul de afaceri, fapt pe care l-am observat în interacțiunile cu numeroși lideri din organizații variate, din mai multe perspective: din rolurile anterioare de manager de resurse umane, din rolul de consultant și din cel de psihoterapeut.
Pe baza acestor aspecte, am ajuns la concluzia că, atunci când se confruntă cu probleme psihice sau pur si simplu doresc să obțină o optimizare psiho-comportamentală cu impact semnificativ asupra stilului de leadership, liderii au nevoie de un terapeut care să înțeleagă foarte bine contextul în care aceștia își desfășoară activitatea.
După cum puteți observa, am pus accentul pe terapeut, nu pe terapie din cel puțin două motive:
Conceptul de psihoterapie executivă nu este unul consacrat în literatura de specialitate. Felul în care îl prezint aici reprezintă o construcție personală, bazată pe nevoile identificate cu ocazia interacțiunii cu anumiți lideri și a experiențelor semnificative de până acum.
Fără a minimaliza importanța celorlalte tipuri de terapii și fără a exclude posibilitatea ca acestea să fie potrivite, consider că în mediul de business, în special la nivel executiv sunt mai utile terapiile scurte, în care demersul este unul strategic. Este vorba despre terapiile în care schimbarea terapeutică este provocată, pentru a se produce cât mai rapid posibil, respectând totodată ritmul optim pentru client.
Psihoterapia executivă nu constă într-o abordare sau teorie particulară absolută. Ea reprezintă colaborarea dintre psihoterapeutul cu drept de liberă practică și liderii din organizații, pentru îndeplinirea obiectivelor terapeutice (rezolvarea problemelor de natură psihică cu care aceștia se confruntă și/sau optimizarea stilului de leadership) prin utilizarea celei mai potrivite perspective științifice pentru client.
În cadrul procesului terapeutic, psihoterapeutul crează contextul în clientul își îmbunătățește modul de funcționare a mecanismelor și proceselor psihice prin generarea, dezvoltarea și mobilizarea resurselor de care are nevoie.
Psihoterapia executivă este fundamentată pe îmbinarea mai multor elemente care țin de formarea si experiența terapeutului. În viziunea mea, nucleul de bază al profilul ideal de psihoterapeut executiv cuprinde în mod necesar următoarele elemente:
În România este necesar ca psihoterapeutul să fie membru al Colegiului Psihologilor din România și să dețină atestat de liberă practică în psihoterapie, eliberat de către această organizație.
La cele de mai sus se adaugă o serie de caracteristici personale importante: experiența de viață relevantă, valori umaniste/ orientate către susținerea/ dezvoltara umană, abilități de comunicare interpersonală și de dezvoltare a relațiilor profesionale, motivație intrinsecă/ pasiunea cu care desfășoară activitatea de psihoterapie etc.
Psihoterapia este un proces de dezvoltare, nu o reparație. Ipoteza pe care o formulez aici este că pe măsură ce oamenii o vor privi mai mult din această perspectivă, va crește deschiderea și disponibilitatea acestora de colaborare cu psihoterapeuții.
Unii oameni (în special manageri, antreprenori și liber profesioniști) au venit la cabinet pentru un fel de screening psihoterapeutic cu rol de prevenție. În urma ședințelor care au avut acest obiectiv unii au ajuns la concluzia că sunt bine așa cum sunt, iar alții au decis să continuăm cu programe psihoterapeutice ori de psihologia performanței.
În contextul actual, consider că funcția de prevenție a psihoterapiei devine tot mai importanta. Din experiența mea, un pachet de 2-4 ședințe este suficient pentru a realiza anamneza și conceptualizarea clinică a situației clientului (cu traducerea pe înțelesul clientului, nu în termeni strict științifici). Aceasta nu este o evaluare psihologică, ci o interacțiune psihoterapeutiă orientată către identificarea eventualelor aspecte problematice (manifeste sau latente), pe care le putem include in categoria „riscuri”. Tot în pachetul inițial intră și conturarea direcțiilor de acțiune posibile, respectiv formularea obiectivelor terapeutice, în cazul in care clientul optează pentru continuarea colaborării.
Psihoterapia executivă este cu atât mai necesară în cazurile în care liderii (sau cei din jur) observă că au trăiri emoționale, gânduri și comportamente disfuncționale raportat la un anumit tip sau la o gama mai largă de situații.
Fără a intra în amănunte cu această ocazie, menționez în continuare principalele tipuri de situații în care liderii pot beneficia de psihoterapie executivă:
Procesul psihoterapeutic este adaptat fiecărui client în parte, în funcție de specificul său și de situația cu care se confruntă, fiind ghidat de obiectivele terapeutice. Principalele elemente ale acestuia sunt:
Relația terapeutică este un factor extrem de important în psihoterapie și este necesar să fie întotdeauna una de colaborare și nu de competiție.
Spațiul de desfășurare a sesiunilor de terapie poate fi cabinetul terapeutului sau o sală de întâlniri de la sediul companiei (de preferat, alta decât biroul liderului).
Durata psihoterapiei este variabilă în funcție de situația cu care se confruntă clientul și de caracteristicile individuale ale acestuia. De aceea nu poate poate fi stabilit un număr fix de sesiuni de terapie. Inclusiv în cazul terapiilor scurte se spune că sunt pe atât de scurte pe cât de lungi este nevoie să fie.
Psihologia este știință probabilistă (ca și medicina), în care psihoterapeutul și clientul emit ipoteze de lucru pe care le verifică împreună. Pornind de problema cu care se confruntă clientul, de la conceptualizarea clinică a situației acestuia și de la ipotezele emise, sunt utilizate metode și tehnici adecvate de intervenție terapeutică. Pe parcurs, în funcție de evoluția demersului terapeutic este realizată (re)calibrarea acestora, pentru îndeplinirea optimă a obiectivelor.
Bibliografie
[1] Huber, Machteld; Knottnerus, J. André; Green, Lawrence; Horst, Henriëtte van der; Jadad, Alejandro R.; Kromhout, Daan; Leonard, Brian; Lorig, Kate; Loureiro, Maria Isabel (2011-07-26). „How should we define health?”. BMJ. 343: d4163. doi:10.1136/bmj.d4163. ISSN 0959-8138. PMID 21791490
[2] Zlate, Mielu. (2007). Tratat de psihologie organizațional-managerială (vol. 2). Iași: Polirom.
Dacă îți place articolul sau ți-a fost de folos, dă-l mai departe.
Ești un lider consacrat sau în formare? Decizia ta de a face psihoterapie executivă se poate concretiza contactându-mă direct începând de acum.
