Echilibrul „muncă – viață”, generator de stres

Articol publicat în Revista PSYCHOLOGIES (ediția specială iunie 2020)

S-au cam amestecat viețile, nu-i așa?!… Sunt mulți cei care se luptă să descâlcească ițele și probabil că cel puțin la fel de mulți cei care s-au convins că nu există work-life balance. Argumentez ceva mai jos această perspectivă și îți prezint un model de analiză a vieții din care vei înțelege cu ușurință cum poți să obții mai multă claritate, astfel încât să ai un nivel de stres mai scăzut și o viață mai liniștită.

Multe companii au dezvoltat programe și politici de work-life balance, cu intenții mai mult decât lăudabile, în plan conștient. Dar la nivel inconștient, impactul acestui concept ar putea fi diferit și nu în aceeași direcție cu cel de la nivel conștient. Nu poți pune în echilibru un întreg (viața) cu o parte a ei (munca). La nivel inconștient, conceptul poate induce ideea că „munca” și „viața” (în general) sunt separate, sunt două lucruri diferite. Deși, la nivel conștient, activitățile, programele și politicile de echilibru între viață și viață sunt puse în aplicare cu intenții bune, la un nivel subtil, termenul „echilibru muncă-viață” ar creează disociere în interior, fapt care generează stres. Vei descoperi in continuare o perspectivă mai largă de analiză și organizare a vieții.

Suntem în plin proces de reconfigurare a sistemului de lucru. În contextul pandemiei COVID-19 munca de acasă a devenit obligatorie pentru mulți oameni, pe perioada stării de urgență. Cu această ocazie cred că am conștientizat toți că munca este o parte a vieții. Această modalitate de lucru este menținută încă de unele companii, iar altele sunt pe cale sa adopte acest sistem de lucru în continuare. Toate aceste schimbări generează stres pentru mulți oameni.

Sunt numeroase motivele pro munca de acasă, printre acestea numărându-se reducerea timpului petrecut în trafic, posibilitatea ca oamenii să petreacă mai mult timp cu familia, reducerea costurilor cu transportul, reducerea costurilor cu spațiile de birouri (deocamdată nu scad, din cauza regulilor de distanțare fizică în spațiile de lucru) etc. Beneficiile sunt importante, dar există și reversul medaliei. În perioada „izolării” am interacționat cu oameni din companii în contexte variate (ateliere de well-being online, psihoterapie, programe de dezvoltare pentru copii și părinți, conversații pe diferite teme etc.). Mulți dintre ei se confruntă cu probleme de adaptare, cea mai mare parte a acestora fiind în legătură cu scăderea semnificativă a capacității de a gestiona eficient relația dintre ariile principale ale vieții. Intersectarea neplanificată, necontrolată, a acestora este generatoare de stres.

La ce mă refer când spun ariile principale ale vieții? Iată-le:

1. Viața cu propria persoană – Activități și experiențe desfășurate cu sine și pentru sine (odihnă, igienă psihică, activități sportive, lectura, hobby-uri/ pasiuni etc).
2. Viața relațională – Dinamica relațiilor cu membrii familiei, cu prietenii apropiați, cu rudele, cunoștințele și cercul poate fi extins.
3. Viața profesională – Activitățile profesionale și interacțiunile asociate.

Este un model de analiză și de clarificare pe care îl utilizez adesea în programele integrative de well-being, cât și în activitățile de psihoterapie și de antrenament psihologic.

Utilizând acest model, poți realiza propria analiză, pentru a lua deciziile potrivite pentru tine:

• Imaginează-ți cele trei arii ale vieții ca pe trei cercuri care se suprapun într-o anumită măsură între ele (două câte două și toate trei). E mai ușor dacă le desenezi pe o foaie A4, folosind culori diferite. Dacă ai hârtie de format mai mare, cu atât mai bine.
• Ține cont de faptul că dimensiunile cercurilor sunt diferite și variabile în timp. La fel și ariile de suprapunere a celor trei cercuri luate două câte două și aria comună de suprapunere (a tuturor celor trei).
• Gândește-te cum arată viața ta și stabilește care este dimensiunea cercurilor în cazul tău și cât?, când?, cum? se suprapun.
• Gândește-te care sunt activitățile, spațiile/ locurile, situațiile, relațiile specifice fiecărei arii a vieții. Care sunt cele din ariile de intersecție?
• Răspunde-ți la următoarele întrebări, scriind răspunsurile pe post-it-uri: la ce este nevoie să renunți din ceea ce ai făcut până acum și nu îți mai este de folos? (post-it-uri roșii); ce anume este nevoie să aduci nou în viața ta? (post-it-uri galbene); ce este nevoie sa continui să faci din ceea ce ai făcut până în prezent? (post-it-uri verzi).
• Plasează post-it-urile pe cele trei arii ale vieții și, acolo unde este cazul la intersecția dintre ele.
• Elaborează planuri de acțiune pentru (re)orientarea vieții în direcția dorită.
• Identifică resursele interioare care te ajută în acest proces de transformare. Resursele sunt acele experiențe de succes în care ai trăit stări intens pozitive și cele de insucces, cu care te-ai împăcat, și din care ai extras învățăminte constructive.
• Stabilește ce abilități noi ai nevoie să dezvolți, pentru a face schimbările dorite.
• Start!

Situația de urgență a fost una excepțională, dar în cazul în care viața ta profesională se desfășoară în continuare în spațiul de acasa, apar suprapuneri mai mari cu celelalte arii ale vieții. Probabil că este nevoie să îți (re)organizezi viața în mod conștient. În cazul în care ai întrebări sau simți nevoia de suport în procesul de adaptare la noul context psiho-socio-profesional, îți răspund cu bucurie.

Dacă îți place articolul sau ți-a fost de folos, dă-l mai departe.

Decizia ta de a colabora se poate concretiza contactându-mă direct începând de acum.